Gradini japoneze

Au la baza ideea ca gradina nu ar trebui sa fie un spatiu destinat distractiei si petrecerii timpului liber ci un spatiu de meditatie si rugaciune unde va puteti 'ridica' spiritual si redescoperi linistea interioara, incercand sa exprime si sa reproduca frumusetea si perfectiunea naturii in ambiente sugestive si eventual chiar in spatii mai mici.

Arta gradinilor japoneze prinde inspiratie, cel putin in prima sa perioada, de la “Continentul Chinez”.
Vorbim despre perioada Heian (794-1185 D.C) tradusa literalmente munte-apa, cand ample suprafete erau infiintate in perioada de sud in casele patricene; dealuri artificiale erau create prin saparea terenului iar gropile erau umplute de apa pentru a crea lacuri,parauri si insule artificiale erau colegate la terenuri fixe prin poduri mici de lemn.
Uneori splandoarea obiectelor reaalizate permiteau navigarea in bazinele artificiale.
Vegetatia, plante si flori de tip spontan erau distribuite aleator . Aceste gradini japoneze sunt dedicate placerii pure a spiritului fara a avea alte conotatii religioase, cel putin pana la aparitia budismului.La noi nu sa desoperit nimic, cid oar unele portiuni de la marginea unor temple din Kyota.
In perioada Kamakura (1185-1338 D.C ) si Muromachi (1338-1573 D.C) atunci cand au avut loc razboaie intre conducatorii feudali ai templelor, a evoluat gradina japoneza seaca si plata, in care elementele vegetale au fost aproape eliminate, fiind inlocuite de nisip sau pietris riguros manocromatic, punctuate in mod geometric.
Gradina japoneza in perioada Kamacura si Muromachi si-a asumat o conotatie semnificativ religioasa sa (Buddista Zen ) pentru a construi aceste locuri in care numai erau nobilii ci doar calugarii.
Epoca Momoyama(1573-1603 D.C)vede cresterea interesului pentru ceai, apreciat datorita capacitati sale de a ii mentine treji pe timpul meditatiei.Imediat din moda se transforma intr-un adevarat cult cu o ceremonie proprie (ceremonia ceaiului), impreuna cu acest ritual se naste gradina japoneza de ceai cu scopul de a pregati oaspetii sa se apropie de lumea ceaiului .
Gradina de ceai era conceputa ca un loc secret, inconjurat de natura, capabil sa transmita placere vizitatorilor, in aceasta perioada in care isi face aparitia mobilierul tip felinar , mici bazine in piatra ce colecteaza un mic izvor de apa, in care isi puteau clati mainile si gura pentru o purificare simbolica inainte de ceremonie.