Irigatii
Istoria tehnicilor si a implanturilor de irigatii
Cele mai indepartate dovezi ale tehniciilor de irigatii se gasesc la populatia din Egiptul Antic , pe malurile Nilului incepand cu anul 5000.i.Hr ;in Mesopotamia (actualul Irak) sunt adoptate tehnici de irigare incepand cu anul 2400 i.Hr.,iar dupa aproximativ 200 de ani mai tarziu,metode similare se gasesc si in China ;in cele din urma, cu putin inaintea nasterii lui Hristos chiar si indienii din America de Nord si peruvienii asigura irigarea terenurilor cultivate.
In antichitate tehniciile de transport al apei ,in general de la un rau sau un rezervor plasat la un nivel mai scazut, utilizeaza sistemul surubului care foloseste energia animalelor pentru rotatie.In special erau folositi magarii ( o galeata situata in partea de sus a unui stalp de lemn ,iar de cealalta parte a lemnului o contragreutate) ,sau surubul lui Arhimede (invartita de mana si cu o parte introdusa in apa ducea apa in celalalt capat).
Cu sisteme mai putin costisitoare se construiau baraje artificiale in interiorul raurilor in scopul de a ridica nivelul apei si a se scurge pe suprafata cultivata .
Etapele de proiectare ale unui sistem de irigare
Primul lucru care trebuie facut este de a masura suprafata gazonului sau a numarului de plante ce trebuie udate .In ambele cazuri se calculeaza estimativ distanta evitata pentru a nu descoperi prea tarziu unele parti ale gradinii care nu sunt atinse de apa .In primul caz este nevoie ,fara nici un fel de dubiu ,de un implant tip ploaie care raspandeste uniform apa datorita micilor stropitori dispuse la nivelul terenului (numite pop-up-uri) ;in al doilea caz se utilizeaza un implant tip picatura .
Indiferent de tipul ales trebui sa aveti in gradina o sursa de aprovizionare cu apa :o fantana sau o cisterna pentru recoltarea apei de ploaie (aceasta din urma fiind din ce in ce mai gasita in gradinile oamenilor) .Apa utilizata este dusa de presiune cu ajutorul unei pompe electrice .
O buna centrala electronica ,programata adecvat, va face functionarea implantului in momentele dorite , chiar si in lipsa dumneavoastra.Tuburile ,din polietilena in mod normal vor fi ingropate pentru a minimiza impactul vizual si pentru a evita uzura lor din cauza agentilor atmosferici ,soarele si gerul iernii in primul rand..Tuburile principale vor fi mai mari si mai rigide ,ele controland debitul apei ;celelalte cu un diametru mai redus fiind utilizate pentru a duce apa direct sau prin picurare.
In proiect trebui sa se tina cont de introducerea fantanilor care servesc la capsularea eventualelor supape sau racorduri electrice .In cazul in care instalatia necesita utilizarea de cabluri electrice, acestea trebuie sa fie ingropate dar nu inainte de a fii acoperite cu o protectie adecvata
Cele mai indepartate dovezi ale tehniciilor de irigatii se gasesc la populatia din Egiptul Antic , pe malurile Nilului incepand cu anul 5000.i.Hr ;in Mesopotamia (actualul Irak) sunt adoptate tehnici de irigare incepand cu anul 2400 i.Hr.,iar dupa aproximativ 200 de ani mai tarziu,metode similare se gasesc si in China ;in cele din urma, cu putin inaintea nasterii lui Hristos chiar si indienii din America de Nord si peruvienii asigura irigarea terenurilor cultivate.
In antichitate tehniciile de transport al apei ,in general de la un rau sau un rezervor plasat la un nivel mai scazut, utilizeaza sistemul surubului care foloseste energia animalelor pentru rotatie.In special erau folositi magarii ( o galeata situata in partea de sus a unui stalp de lemn ,iar de cealalta parte a lemnului o contragreutate) ,sau surubul lui Arhimede (invartita de mana si cu o parte introdusa in apa ducea apa in celalalt capat).
Cu sisteme mai putin costisitoare se construiau baraje artificiale in interiorul raurilor in scopul de a ridica nivelul apei si a se scurge pe suprafata cultivata .
Etapele de proiectare ale unui sistem de irigare
Primul lucru care trebuie facut este de a masura suprafata gazonului sau a numarului de plante ce trebuie udate .In ambele cazuri se calculeaza estimativ distanta evitata pentru a nu descoperi prea tarziu unele parti ale gradinii care nu sunt atinse de apa .In primul caz este nevoie ,fara nici un fel de dubiu ,de un implant tip ploaie care raspandeste uniform apa datorita micilor stropitori dispuse la nivelul terenului (numite pop-up-uri) ;in al doilea caz se utilizeaza un implant tip picatura .
Indiferent de tipul ales trebui sa aveti in gradina o sursa de aprovizionare cu apa :o fantana sau o cisterna pentru recoltarea apei de ploaie (aceasta din urma fiind din ce in ce mai gasita in gradinile oamenilor) .Apa utilizata este dusa de presiune cu ajutorul unei pompe electrice .
O buna centrala electronica ,programata adecvat, va face functionarea implantului in momentele dorite , chiar si in lipsa dumneavoastra.Tuburile ,din polietilena in mod normal vor fi ingropate pentru a minimiza impactul vizual si pentru a evita uzura lor din cauza agentilor atmosferici ,soarele si gerul iernii in primul rand..Tuburile principale vor fi mai mari si mai rigide ,ele controland debitul apei ;celelalte cu un diametru mai redus fiind utilizate pentru a duce apa direct sau prin picurare.
In proiect trebui sa se tina cont de introducerea fantanilor care servesc la capsularea eventualelor supape sau racorduri electrice .In cazul in care instalatia necesita utilizarea de cabluri electrice, acestea trebuie sa fie ingropate dar nu inainte de a fii acoperite cu o protectie adecvata